Timp de citire estimat: 7 minute
Standardul ISO 8573-1:2010 pentru a obține calitatea corectă a aerului comprimat
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu sistemele de aer comprimat, alegerea nivelului corect de puritate a aerului poate părea complicată. Diferite industrii impun standarde diferite, iar contaminanții precum umiditatea, praful și uleiul afectează performanța în moduri diferite. Pentru a face lucrurile comparabile la nivel mondial, a fost creată seria de standarde ISO 8573.
Publicat pentru prima dată în 1991 și revizuit în 2010, ISO 8573-1:2010 stabilește regulile privind puritatea aerului comprimat. Actualizarea a rafinat sistemul de clasificare și metodele de testare pentru a corespunde nevoilor moderne ale industriei, asigurând faptul că calitatea aerului poate fi măsurată în mod consecvent peste tot.
Seria este alcătuită din nouă părți. ISO 8573-1 definește clasele de puritate, în timp ce celelalte părți acoperă metodele de testare pentru ulei, apă, particule, gaze și chiar microorganisme. Împreună, acestea oferă un cadru complet pentru evaluarea calității aerului comprimat.
În cadrul ISO 8573-1, puritatea aerului este clasificată în trei grupe de contaminanți: particule solide, apăși ulei. Fiecare grupă are mai multe clase, cu numere mai mici care înseamnă aer mai curat. De exemplu, limitele particulelor din clasa 1 sunt extrem de stricte, în timp ce nivelurile apei din clasa 9 permit până la 10 g/m³. Uleiul variază de la doar 0,01 mg/m³ în clasa 1 la 5 mg/m³ în clasa 4.
Acest sistem ajută companiile să selecteze echipamentul de filtrare și uscare potrivit pentru nevoile lor. Evită costurile inutile, garantând în același timp conformitatea, siguranța procesului și fiabilitatea pe termen lung.
Clasele de puritate ISO 8573-1 explicate
Nu tot aerul comprimat este la fel. Unele aplicații - producția alimentară și farmaceutică, de exemplu - necesită cu siguranță un aer curat . Pentru alții, obiectivul principal în ceea ce privește calitatea aerului este să asigure fiabilitatea și durata de viață a echipamentelor antrenate cu aer.
De exemplu, cele mai înalte clase de puritate sunt esențiale în sectoare precum electronica, alimentele și produsele farmaceutice. Nivelurile medii de puritate sunt utilizate de obicei în producția generală, în timp ce clasele inferioare sunt suficiente pentru sculele pneumatice de bază.
Privire generală
Știind cum este definită fiecare clasă ISO, puteți selecta nivelul corect de filtrare pentru sistemul dumneavoastră, evitând costurile inutile și asigurând o puritate constantă a aerului. Consultați tabelul de mai jos pentru o prezentare rapidă a claselor de puritate.
Notă:
În timp ce standardul ISO 8573-1 definește mai multe clase de puritate, Clasa 0 merită o mențiune specială. În terminologia Atlas Copco, Clasa 0 se referă întotdeauna la aerul produs de un compresor fără ulei, nu la obținerea unui conținut mai mic de ulei prin etape suplimentare de filtrare. Această distincție asigură aer fără ulei la sursă, reducând nevoile de întreținere și riscul de contaminare în aplicațiile sensibile.
Particule solide (clasele P)
ISO 8573-1 definește clasele de particule (P) pe baza numărului și dimensiunii contaminanților solizi într-un metru cub de aer comprimat. Aceste particule pot include praf, rugină, polen sau resturi de uzură de la conducte.
Clasa 1: puritate foarte ridicată, dimensiune maximă a particulelor ≤ 0,1 μm și număr extrem de scăzut de particule. Utilizat în medii critice, cum ar fi producția de semiconductori, producția farmaceutică și aplicațiile medicale, unde chiar și particulele microscopice pot cauza defecte sau contaminare.
Clasa 2-3: Filtrare moderată, dimensiunea particulelor de până la 1 μm (Clasa 2) sau 5 μm (Clasa 3). Comună în industria alimentară și a băuturilor, procesarea chimică și ingineria de precizie, unde aerul curat previne contaminarea produselor și uzura echipamentelor.
Clasa 4-6: filtrare minimă sau inexistentă, dimensiunea particulelor până la 15 μm (clasa 4), 40 μm (clasa 5) sau mai mare. În mod normal, aceasta înseamnă că nu este instalat niciun filtru, ceea ce nu este recomandat pentru sculele pneumatice sau orice echipament sensibil, deoarece particulele pot cauza abraziune și defectare prematură.
Conținut de apă (clasele W)
Clasele de apă (W) sunt determinate de nivelul de umiditate din aerul comprimat, măsurat prin punctul de rouă sub presiune sau, în clasele superioare, de conținutul de apă lichidă.
Clasa 1: Punct de rouă sub presiune ≤ −70 °C. Utilizat în medii ultracritice, cum ar fi producția de semiconductori, producția farmaceutică și electronica de înaltă precizie, unde chiar și urmele de umiditate pot cauza defecte.
Clasa 2-3: Punct de rouă sub presiune între −40 °C și −20 °C. Frecvent în procesarea alimentelor și băuturilor, în instalațiile chimice și în aplicațiile medicale, unde umiditatea scăzută previne contaminarea și coroziunea.
Clasa 4-5: Punct de rouă sub presiune între +3 °C și +7 °C. Tipic pentru utilizare industrială generală, cum ar fi industria auto, fabricarea metalelor și ambalarea, unde uscarea moderată este suficientă pentru a proteja uneltele și echipamentele.
Contaminare cu ulei (clasele O)
Clasele de ulei (O) includ atât forme de aerosoli, cât și de vapori de ulei care pot pătrunde în sistem din compresoarele lubrifiate sau din mediul înconjurător.
Clasa 0: atingeți cea mai înaltă puritate posibilă, 100% fără ulei, în conformitate cu standardele Atlas Copco. Esențial pentru industriile cu cele mai stricte cerințe de puritate.
Clasa 1: permite un maxim de 0,01 mg/m³, necesar în industrii precum alimentele, băuturile sau îngrijirea sănătății.
Clasa 2-3: Până la 0,1 mg/m3, adesea utilizată în procese industriale generale.
Clasa 4-5: Până la 1 mg/m³, respectiv 5 mg/m³, suficient pentru aplicații pneumatice mai puțin solicitante.
Cum se specifică calitatea aerului comprimat
La definirea calității necesare a aerului comprimat, este important să o specificați în conformitate cu ISO 8573-1:2010. Standardul utilizează un cod din trei părți care indică clasa de puritate aleasă pentru particule (P), apă (W) și ulei (O). De exemplu, o cerință de calitate a aerului de la 2.4.1 înseamnă Clasa 2 pentru particule, Clasa 4 pentru apă și Clasa 1 pentru ulei. Acest format evită neînțelegerile între furnizori, operatori și inspectori, făcând cerința simplă și precisă.
Specificarea calității aerului comprimat începe cu înțelegerea aplicației. Industriile precum industria farmaceutică, alimentară și electronică necesită adesea clase mai stricte, în timp ce instrumentele de producție generală sau de atelier pot funcționa cu clase medii. De asemenea, este important să se echilibreze puritatea cu costurile: producția de aer foarte curat necesită filtrare, uscare și consum de energie suplimentare. Definirea numai a nivelului de puritate care este cu adevărat necesar ajută la asigurarea conformității, siguranței procesului și eficienței energetice.
Filtrarea aerului comprimat
Majoritatea sistemelor de aer comprimat au nevoie de unul sau mai multe filtre. Aerul dintr-un compresor poate conține contaminanți: nisip, praf, rugină, bacterii și viruși. Acest mix vă poate compromite instrumentele alimentate cu aer, procesele și produsele finale. De aceea filtrele sunt o componentă crucială a sistemului de aer pentru a proteja calitatea și fiabilitatea producției dumneavoastră. Dar cât de pur ar trebui să fie aerul comprimat și ce filtrare ar trebui să obțineți?
De ce trebuie să cunoașteți calitatea aerului comprimat?
Sunt două motive pentru care utilizatorii de aer comprimat ar trebui să știe nivelul de puritate de care au nevoie.
- În unele aplicații sunt necesare standarde specifice de calitate a aerului. Nerespectarea poate duce la închiderea fabricilor, amenzi sau penalități.
- Cu cât aerul comprimat trebuie să fie mai curat, cu atât este mai scumpă producția. Aerul comprimat pur necesită echipamente suplimentare, precum filtre de aer și uscătoare, iar generarea acestuia consumă energie. Așadar alegerea purității corecte poate economisi bani.
ISO 8573-1:2010: De unde știți ce puritate a aerului comprimat aveți nevoie?
Alegerea purității adecvate a aerului comprimat pare probabil o sarcină descurajantă. Cu toate acestea, există un instrument care face lucrurile mult mai ușoare: se numește ISO 8573-1: 2010. Acesta este denumirea tehnică a standardului internațional pentru clasele de puritate a aerului. Acesta definește nivelurile acceptabile ale diferiților contaminanți - cum ar fi umiditatea, particulele, uleiul și alți poluanți - dintr-un flux de aer comprimat.Scurtul ghid de mai jos îi va ajuta pe utilizatorii de compresoare de aer să își găsească drumul în jurul ISO 8573-1: 2010 pentru a determina clasele de puritate a aerului.
Cum citim de fapt ISO 8573-1:2010?
Standardul ISO este împărțit în trei grupe principale de contaminanți:
- particule solide
- apă (atât lichidă, cât și vapori)
- ulei (atât aerosoli, cât și vapori).
Fiecare dintre aceste categorii are până la zece clase de puritate diferite (opt pentru particule, zece pentru apă și cinci pentru ulei)
Filtrare aer comprimat proiectate pentru a oferi aer de cea mai bună calitate
Este extrem de important pentru utilizator ca aerul comprimat să fie de calitatea potrivită.
Cu cât numărul categoriei este mai mic, cu atât aerul este mai curat. Asta înseamnă, de exemplu, aerul din clasa 4 poate avea mai multe impurități decât clasa 3.
În cazul particulelor solide, standardul definește câte părți mici poate conține aerul pe m3. Această secțiune este subdivizată în continuare prin mărimea particulelor. De exemplu, aerul din clasa 1 trebuie să conțină 20.000 sau mai puține particule cu o dimensiune de 0,1-0,5 microni, 400 sau mai puține particule cu o dimensiune de 0,5-1 microni și 10 sau mai puține particule cu o dimensiune de 1-5 microni (un micron este o măsură de mărime și este egal cu 1/1000 dintr-un milimetru). Aerul din clasa 2 necesită doar ca aerul să aibă 400.000 sau mai puține particule cu o dimensiune de 0,1-0,5 microni, 6.000 sau mai puține particule cu o dimensiune de 0,5-1 microni și 100 sau mai puține particule cu o dimensiune de 1-5 și clasa 3 nici măcar nu specifică o cantitate din prima categorie și, începând cu clasa 6, standardul ISO specifică doar concentrația de masă a particulelor în miligrame pe metru cub.
În cazul apei, clasele mai stricte sunt clasificate în funcție de punctul de rouă sub presiune și, începând cu clasa 7, pe baza conținutului de lichid din aer în gram pe metru cub. Mai exact, asta înseamnă că punctul de rouă al aerului din clasa 1 trebuie să fie de cel puțin -70 ° C, în timp ce aerul din clasa 9 poate conține între 5-10 g / m3 de apă și / sau vapori de apă.
În cele din urmă, clasa ISO pentru ulei este determinată de conținutul de ulei în mg / m3. Clasa 1 trebuie să conțină nu mai mult de 0,01 mg de orice tip de ulei, în timp ce aerul din clasa 4 poate avea o cantitate de 500 de ori mai mare (5 mg / m3).
Alegerea filtrelor pentru compresoare in functie de standardul ISO
Odată ce cunoașteți clasa ISO de aer comprimat necesară, următorul pas este alegerea echipamentului potrivit de tratare a aerului. Filtrele și uscătoarele funcționează împreună pentru a îndepărta toți principalii contaminanți: particule, apă și ulei, asigurând calitatea aerului care corespunde specificațiilor ISO 8573-1.
- Filtrele de particule îndepărtează praful, rugina și alte solide, ajutând la obținerea clasei corecte de particule (P).
- Filtrele coalescente captează aerosolii de ulei și apă, precum și particulele fine, asigurând respectarea claselor de ulei (O) și particule.
- Filtrele cu cărbune activ elimină vaporii de ulei, mirosurile și hidrocarburile, necesare atunci când este necesar aer foarte pur, cum ar fi în producția alimentară sau farmaceutică.
- Uscătoarele reduc conținutul de umiditate (clasa W) prin scăderea punctului de rouă sub presiune.
Uscătoarele cu agent frigorific sunt ideale pentru utilizare industrială generală.
Uscătoarele cu adsorbție furnizează aer extrem de uscat pentru medii sensibile sau la temperaturi scăzute.
De exemplu, filtrul coalescent UD+ de la Atlas Copco este clasificat [1:-:2], ceea ce înseamnă că asigură eliminarea particulelor din clasa 1 și eliminarea uleiului din clasa 2. Linia indică faptul că nu tratează apa, astfel încât ar fi necesar un uscător sau un separator dacă și umiditatea trebuie controlată.
Când proiectați sistemul, potriviți întotdeauna filtrele și uscătoarele cu codul ISO 8573-1 țintă.
Acest lucru asigură conformitatea, vă protejează echipamentul și evită costurile inutile cu energia și întreținerea.
Acum știți ce clasă ISO ar trebui să îndeplinească aerul comprimat, dar ce filtre aveți nevoie pentru aceasta clasă?
Căutați pur și simplu clasa ISO când selectați un filtru.
De exemplu, filtrele UD + Atlas Copco indică o performanță a clasei ISO de [1: -: 2]. Acest lucru înseamnă că ajută la obținerea purității aerului clasa 1 pentru particulele solide și clasa 2 pentru ulei. UD + nu filtrează umiditatea. De aici și „-” din mijloc.
Filtre compresoare de aer pentru diferite aplicații
Odată ce cunoașteți clasa ISO potrivită pentru aplicația dvs., puteți planifica ce filtru de aer va îndeplini cerințele respective. Dacă aveți nevoie de ajutor pentru a face alegerea corectă pentru aplicația dvs., reprezentantul dvs. Atlas Copco vă va ajuta cu plăcere.
Notă:
Puritatea ISO 8573-1 este exprimată ca [Particule: Apă: Ulei].
De exemplu, „Clasa 1:2:1” înseamnă:
- Clasa 1 pentru particule
- Clasa 2 pentru apă (punct de rouă în jurul a -40 °C)
- Clasa 1 pentru ulei (≤ 0,01 mg/m³)
Cerințele efective variază în funcție de proces, climă și tipul de compresor.
Găsiți soluția de filtrare potrivită pentru cerințele dumneavoastră ISO
Nu sunteți sigur ce clasă ISO îndeplinește sau ar trebui să îndeplinească în prezent sistemul dumneavoastră de aer comprimat? Calitatea necorespunzătoare a aerului poate deteriora echipamentele, compromite produsele și crește costurile operaționale.
Întrebări frecvente
Care este un exemplu de aer din clasa 3?
Aerul din clasa 3 permite un nivel moderat de contaminare. Pentru particule, aceasta înseamnă până la 90.000 de particule în intervalul de 0,5-1 microni pe metru cub. Pentru apă, clasa 3 corespunde unui punct de rouă sub presiune de -20 °C, iar pentru ulei, permite până la 1 mg/m3. Această calitate este de obicei adecvată pentru utilizare industrială generală, unde puritatea absolută nu este critică.
Care este importanța standardelor ISO 8573-1 privind calitatea aerului?
Standardul oferă o modalitate universală de a defini și măsura puritatea aerului comprimat. Fără acesta, producătorii și utilizatorii nu ar avea o referință comună pentru ceea ce înseamnă „aer curat”. ISO 8573-1 asigură siguranța, calitatea produselor și fiabilitatea echipamentelor, ajutând în același timp companiile să evite cheltuielile excesive cu purificarea inutilă.
Care este cea mai curată clasă de calitate a aerului ISO 8573?
Cel mai curat nivel este Clasa 0, care este mai strictă decât Clasa 1 și este definită de obicei de utilizator sau de producător pentru aplicații foarte sensibile. Este utilizat acolo unde chiar și cea mai mică urmă de contaminare ar putea compromite siguranța sau calitatea produsului, cum ar fi în industria farmaceutică, electronică sau ambalarea alimentelor.
Ce înseamnă ISO 8573-1:2010 [1.2.1]?
Acest cod indică clasele de puritate necesare pentru fiecare grup de contaminanți: Clasa 1 pentru particule, Clasa 2 pentru apăși Clasa 1 pentru ulei. Aceasta înseamnă că aerul trebuie să fie extrem de curat în ceea ce privește particulele solide și uleiul, cu aer moderat uscat pentru apă.
Cât de des trebuie înlocuite filtrele de aer comprimat?
Înlocuirea filtrului depinde de condițiile de funcționare, dar, ca regulă, majoritatea filtrelor trebuie schimbate la fiecare 12 luni sau după 4000-8000 de ore de funcționare. În medii dure cu contaminare gravă, poate fi necesară înlocuirea mai frecventă. Urmarea programului de întreținere al producătorului ajută la menținerea conformității cu clasa de filtru de aer necesară și asigură o performanță fiabilă.
Acest articol a fost actualizat în octombrie 2025; a fost publicat inițial în iunie 2021.
